Criteri de selectie

selectie porumbeiUn porumbel poate fi apreciat dupa valoarea individuala, deci dupa caracterele sale vizibile, dupa fenotip, sau tinand seama de valoarea ascendentilor sai. Caracterele ascendetilor (parinti, bunici, strabunici) sunt trecute in pedigreu.

Selectia pe baza fenotipului.

Fenotipul este totalitatea insusirilor exterioare si interioare vizibile ale porumbelului pe care crescatorul porumbeilor de zbor le apreciaza in comparatie cu standardul de expozitie si standardul de zbor al rasei. Cu ocazia selectiei dupa fenotip ne orientam asupra exemplarelor cu sanatate perfecta si mare vitalitate, eliminand indivizii bolnaviciosi, debili, neviabili.

Selectia pe baza originii.

Baza biologica pentru folosirea pedigreelor rezida in faptul ca un individ primeste jumatate din baza ereditara de la tatal si jumatate de la mama sa. Dar parinti porumbelului nostru au fost heterozigoti pentru unele din genele lor, deci nu putem aprecia ce a primit de la fiecare din parinti. In segregarea mendeliana, intamplarea joaca un rol determinant. De aceea, pedigreele nu pot fi mai exacte decat fenotipul propriu.

Apreciind un individ pe baza cunostintelor existente asupra unuia dintre parinti, el ar fi considerat egal cu jumatate din superioritatea acestui parinte fata de contemporani sai, plus jumatat din media actuala a contemporanilor ( de exemplu timpul de zbor); daca este apreciat pe baza unui bunic, el ar fi considerat egal cu un sfert din valoarea acestui bunic, plus trei sferturi din media rasei; daca se va lua un starbunic, el ar fi egal cu o optime din valoarea acestuia, plus sapte obtimi din media rasei etc.

Importanta stramosilor este injumatatita de fiecare generatie suplimentara care intervine intre individ si stramosul lui (legea lui Galton). Deci a merge mai in urma de al treilea stramos, nu inseamna altceva decat de a te asigura de puritatea rasei.

Rudele colaterale din pedigreu furnizeaza probe privind genotipurile parintilor si bunicilor lor. Desi un bunic este in general un indicator al ereditatii individuale la fel de bun ca si un semifrate sau semisora, un individ poate avea numai patru bunici, dar poate avea un numar mul mai mare de semifrati sau semisurori. In acest caz o apreciere a ereditatii sale bazata pe exteriorul si performantele medii a semifratilori sau semisurorilor sale poate fi mult mai exacta decat aprecierea bazata pe bunici sai.

Daca vrem sa avem o imagine fidela a genotipului mostenit al unui porumbel ( si aceasta este una din problemele principale ale crescatorului), trebuie sa-i apreciem fratii buni, caci fratii au sansa sa indice mai bine genotipul chiar decat parinti.

Selectia bazata pe baza descendentei.

Cea mai sigura apreciere a genotipului celor doi parinti o putem face dupa urmasi lor. Intr-adevar , daca avem un numar de 8-10 pui de la o pereche de porumbei, acestia ne indica mai bine potentialul ereditar al parintilor decat insasi parintii.

Se poate intampla ca un porumbel sa fie de o frumusete ideala si exceptional si la zbor , dar sa nu corespunda pentru reproductie, netransmitandu-si insusirile urmasilor, datorita interactiuni neaditive dintre gene.

Un mijloc eficace pentru ameliorarea raselor este deci selectia dupa urmasi. Aceasta este facilitata de faptul ca generatiile se succed la intervale scurte, iar un porumbel poate fi mentinut in crescatorie pentru prasila timp de 5-6 ani. Astfel, valoarea genetica a cate unui porumbel o putem stabili relativ in scurt timp, pe baza calitatilor urmasilor sai ( a testari acestora), iar indivizi apreciati ca valorosi in putem mentine inca in crescatorie. Cu exemplarele exceptionale putem face crestere pe baza de linie, imperechind intre ele rudele mai indepartate ale unui porumbel foarte valoros.

Extras din: “Rasele de porumbei din Romania” de Feliciu Bonatiu.